05.30.07
Frumuseţea în două sensuri
Mulţi o asociază cu femeia….alţii spun că au găsit-o în artă. Unii o separă pe cea interioară de cea exterioară. Câţiva spun că e o abstracţie filosofică. Undeva la confluenţa dintre artă şi filosifie se naşte ideea de frumuseţe a vieţii şi frumuseţea de a fi uman.
Mă gândeam la toate astea văzând două filmuleţe pe youtube: unul depre reprezentarea femeii în pictură şi altul despre drumul nostru spre sensuri. Ambele vorbesc despre două tipuri de frumuseţe.
Pentru tine ce înseamnă frumuseţea?
bastrix spus,
iunie 1, 2007 at 10:47 am
Pentru mine frumuseţea înseamnă prezenţa harului lui Dumnezeu în tot ceea ce există, prezenţa Sa autentică în fiecare existenţă. Frumuseţea autentică este o reflectare a bunătăţii şi a frumuseţii Sale veşnice în fiinţa noastră şi a tuturor lucrurilor create de către El.
Am o perspectivă teologică asupra existenţei şi a frumuseţii, după cum se poate vedea. Dacă nu vedem în frumuseţe o teleologie, un sens ultim care depăşeşte lumea, frumuseţea nu are niciun sens.
Frumuseţea femeii, a copilului, a mărului, a cănii…trebuie să mă înveţe să trăiesc frumuseţea şi să mă înalţ cu mintea de la frumuseţea de aici la frumuseţea vieţii veşnice, care este adevărata frumuseţe.
Dacă idolatrizez frumuseţea copilului sau a naturii şi o consider un bun în sine sau o apariţie întâmplătoare atunci frumuseţea e un hazard şi nu are nicio semnificaţie puternică, durabilă.
Însă, după cum se observă, frumuseţea păleşte în timp, frumuseţea devine urâtă pentru că ea este o icoană a ceva care o transcende.
Vă mulţumim că ne-aţi dat posibilitatea să ne exprimăm opinia şi vă dorim o zi plăcută în continuare.
Pr. Dorin.