Exista o harta a distributiei indiceleui de fericire al natiunilor si se pare ca aceasta este neuniforma. Nu exista insa o harta a distributiei indicelui de frumusete, dar se accepta ca si consesns social ca fiecare natiune isi are frumusetile sale. Asadar fericirea ar avea o distributie neuniforma in timp ce frumusetea una uniforma (pana la studii care sa demonstreze contrariul). Se stie ca indicele de fericire (perceputa) al unei natiuni nu este dependent de prosperitatea economica. Se ridica deci intrebarea de ce exista prejudecata ca frumusetea se asociaza cu fericirea. Ca sansa de a fi fericit creste cu cat esti mai frumos. Cu alte cuvinte ca frumusetea instituie o inegalitate de sanse si implicit o discriminare.

Si va intreb si pe voi: credeti ca oamenii frumosi sunt mai fericiti?

Intrebarea isi are radacinile in ideea ca frumusetea produce fericire celui care o priveste. Altfel spus perceptia frumusetii este de fapt speranta ca viata noastra ar fi mai fericita daca obiectul frumos ar face parte din ea. Ba chiar se crede si reciproca: atunci cand un lucru nu mia promite fericire nu il mai percepi ca fiind frumos. Exista si nuante la aceasta idee. Iata 2 versiuni interesante (autor Alexander Nehamas):

-exista doua tipuri de frumusete: una pozitiva care promite fericire si una negativa care ne bantuie. Frumusetea pozitiva se refera la sensul comun pe care i-l atribuim majoritatea dintre noi. Frumusetea negativa este frumusetea uratului, a maleficului care ne atrage prin mecanisme pe care psihologia raului inca incearca sa le desluseasca. Concluzia acestei pozitii fiind ca doar frumusetea pozitiva este o promisune a fericirii. Putem gasii frumosul si acolo unde nu ni se promite fericirea.

As vrea sa stiu si ce credeti voi. Este frumusetea o promisiune a fericirii? Cum ramane cu frumusetea malefica? Ne poate ea face intr-un anumit fel fericiti pe noi cei care o privim?

-o alta vizune (autor: Joe Friggieri) spune ca frumusetea nu este o problema de gust ci o apreciere pe care o invatam de-a lungul experientei. Cu cat un obiect va aduce mai multa placere si satisfactie de-a lungul vietii cu atat il vom percepe ulterior ca fiind mai frumos. Mai mult decat atat frumusetea, fericirea si speranta creaza un tot unitar ce defineste relatia noastra cu obiectele. Manipularea uneia dintre cele trei produce schimbari de perceptie la nivelul celorlalte doua.

Si atunci ma intreb : daca ceva nu ne lasa sa speram nu il mai apreciem ca frumos? Se leaga speranta de frumusete?

Offtopic: am dat de un scurt metraj suprarealist numit “Beauty is the promise of happiness” cu multa filosofie prin el si cu o mare doza de creativitate. Astept sa il vad si va spun mai multe.

Pana atunci te las sa te gandesti la frumusete si fericire. Si daca iti vine vreo idee esti binevenit(a) sa o exprimi aici.