Premise:

Realitatea virtuală îşi are rădăcini în poveşti, sculpturi, teatre, cărţi şi mai recent fotografii, filme, radio şi televiziune şi nu se reduce la cea produsă de tehnologie digitală. Se pare că umanitatea are tendinţe ancestrale de a putea fi şi în altă parte.

Interacţiunile în mediul virtual par a fi guvernate de aceleşi norme sociale cu cele din lumea fizică. Spre deosebire de un eşantion statistic, volumul populaţiei unei comunităţi virtuale cum este Second Life este mult mai mare. Iată de ce se spune că aceste medii sunt surse de date sociale şi platforme potenţiale pentru experimente.

Aplicaţii în viaţa reală (conform Virtual Human Interaction Lab de la Standford University)

- Jocurile în care ne alegem personaje cu trăsături dezirabile social ne pot îmbunătăţii prestaţia din viaţa reală.

- Utilizarea avatarelor ne poate face mai atractivi în virtutea ideii că devenim mai asemănători iar oamenii sunt mai atraşi de cei care seamană cu ei.

-Intrând într-un corp diferit de al nostru învăţăm să nu mai disriminăm pe criterii de vărstă, sex, rasă.

-Asumarea riscurilor şi infruntarea temerilor este mai mică fapt care ne-ar putea ajuta să ne depaşim o serie de fobii.

-Uşurinţa manipularii trăsăturilor şi contextelor ar putea fi exploatate de poliţie pentru facilitarea recunoaşterii suspecţilor (adesea prezenţa fiind traumatizantă)

-S-a folosit deja acest mediu pentru testarea unor strategii de învăţare şi pentru simularea halucinaţiilor experimentate de schizofrenici.

Surse: 1, 2, 3, 4

Experimente:

1. efectul proteus de alterare a reprezentărilor pe care le avem despre noi inşine. În ce măsură un avatar ne paote schimaba imaginea despre noi? Dar oare această schimbare se răsfrange şi la nivelul comportamentelor? Aflaţi aici:
2. atingerea şi cameleonii digitali: Ce efecte diferenţiate se pot obţine manipuland unghiuri, viteze, intensităţi ale unei strangeri de mână? Ce difeneţe sunt între bărbaţi şi femei sub aceste aspecte? Ce se întămplă când strangerea de mână este sau nu însoţită de mimică? Din nou reacţii diferite între bărbaţi şi femei. Mai multe aici.
3. Digital shoes: În ce măsură devenim mai empatici jucănd rolul „celuilalt” într-un mediu virtual? Iată un răspuns.